30 iunie 2010
23 iunie 2010
Pentru o persoană dragă mie
Pentru că tot merg la Metallica, am zis sa pun ceva drag mie pentru cineva drag mie...
15 iunie 2010
14 iunie 2010
11 iunie 2010
Citate la o ţigară...
Mircea Eliade
"E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeţi sau să-l cucereşti. Mai mult ne închipuim că posedăm, decât posedăm."
"Îndată ce este sigur că i s-a dat ceva, parcă doreşte mai puţin acel lucru; i se pare firesc că îl are. Începe chiar să-l irite indiferenţa aceasta, şi poate i-ar plăcea altceva; i-ar plăcea să nu fie lăsat singur, ca să-şi poată iubi atunci singurătatea, să-şi făgăduiască şi să viseze la bucuriile unor apropiate ceasuri de meditaţie, care nu se împlineau niciodată. Cunoaşte de mult chinul acestor bucurii care pier în clipa descoperirii lor, vacuitatea în care se trezeşte atunci când aştepta să aibă într-adevăr ceva de făcut, să gândească, să lucreze."
"În iubire ne deşteptăm totdeauna prea târziu."
"Iată ce simt: că sunt ridicat din mine şi izbit de colţuri dureroase, şi lăsat iar în suflet, şi iară înălţat. Şi nu ştiu nimic altceva, şi nimic nu înţeleg."
"Nu-ţi dai seama ce copleşitor lucru e să simţi câteodată că timpul ţi-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că ai să te trezeşti într-o bună zi singur, îmbătrânit, incapabil de a mai repara ceva."
"Un labirint este uneori apărarea magică a unui centru, a unei bogăţii, a unui înţeles. Pătrunderea în el poate fi un ritual iniţiatic. Acest simbolism este modelul oricărei existenţe care trecând prin numeroase încercări înaintează spre propriul său centru, spre sine însuşi..."
"Femeia e tot atât de stăpânită de instincte... Şi mai ales de instinctul de conservare al speciei, care după cum ştii, e mai puternic decât acel al conservării individuale. Aceasta explică de ce dragostea, la femeie, e atât de absolută; se uită pe sine, se uită până la anihilare, ca să poată păstra iubitul, masculul, tatăl aşteptat al copilului..."
"Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alţi oameni."
"Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul."
"Ciudat, mi se pare că oamenii fug de fericire, nu o caută."
"Datoria noastră, a celor mai tineri, e de a ne trudi să pătrundem cât mai adânc în suflete. Astfel vom afla sămânţa rodnică a noastră. Din neliniştea şi dorurile şi preocupările noastre - vom cunoaşte valorile reprezentative pe care noi suntem datori să le apărăm şi să le impunem."
"Am reuşit să concretizez idealul universal al iubitului-prieten-părinte în sufletul Ei. Am izbutit s-o tulbur, dar am tulburat-o cu ea însăşi, nu cu mine. Formele le avea, eu am fost numai conţinutul. Unde sunt Eu în sufletul Ei? Dacă aş lăsa-o să spere, m-ar îndrăgi. Ce aş fi făcut eu în dragostea Ei? Ar trece din mine numai ce sufletul şi trupul Ei ar putea apuca."
"E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeţi sau să-l cucereşti. Mai mult ne închipuim că posedăm, decât posedăm."
"Îndată ce este sigur că i s-a dat ceva, parcă doreşte mai puţin acel lucru; i se pare firesc că îl are. Începe chiar să-l irite indiferenţa aceasta, şi poate i-ar plăcea altceva; i-ar plăcea să nu fie lăsat singur, ca să-şi poată iubi atunci singurătatea, să-şi făgăduiască şi să viseze la bucuriile unor apropiate ceasuri de meditaţie, care nu se împlineau niciodată. Cunoaşte de mult chinul acestor bucurii care pier în clipa descoperirii lor, vacuitatea în care se trezeşte atunci când aştepta să aibă într-adevăr ceva de făcut, să gândească, să lucreze."
"În iubire ne deşteptăm totdeauna prea târziu."
"Iată ce simt: că sunt ridicat din mine şi izbit de colţuri dureroase, şi lăsat iar în suflet, şi iară înălţat. Şi nu ştiu nimic altceva, şi nimic nu înţeleg."
"Nu-ţi dai seama ce copleşitor lucru e să simţi câteodată că timpul ţi-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că ai să te trezeşti într-o bună zi singur, îmbătrânit, incapabil de a mai repara ceva."
"Un labirint este uneori apărarea magică a unui centru, a unei bogăţii, a unui înţeles. Pătrunderea în el poate fi un ritual iniţiatic. Acest simbolism este modelul oricărei existenţe care trecând prin numeroase încercări înaintează spre propriul său centru, spre sine însuşi..."
"Femeia e tot atât de stăpânită de instincte... Şi mai ales de instinctul de conservare al speciei, care după cum ştii, e mai puternic decât acel al conservării individuale. Aceasta explică de ce dragostea, la femeie, e atât de absolută; se uită pe sine, se uită până la anihilare, ca să poată păstra iubitul, masculul, tatăl aşteptat al copilului..."
"Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alţi oameni."
"Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul."
"Ciudat, mi se pare că oamenii fug de fericire, nu o caută."
"Datoria noastră, a celor mai tineri, e de a ne trudi să pătrundem cât mai adânc în suflete. Astfel vom afla sămânţa rodnică a noastră. Din neliniştea şi dorurile şi preocupările noastre - vom cunoaşte valorile reprezentative pe care noi suntem datori să le apărăm şi să le impunem."
"Am reuşit să concretizez idealul universal al iubitului-prieten-părinte în sufletul Ei. Am izbutit s-o tulbur, dar am tulburat-o cu ea însăşi, nu cu mine. Formele le avea, eu am fost numai conţinutul. Unde sunt Eu în sufletul Ei? Dacă aş lăsa-o să spere, m-ar îndrăgi. Ce aş fi făcut eu în dragostea Ei? Ar trece din mine numai ce sufletul şi trupul Ei ar putea apuca."
10 iunie 2010
9 iunie 2010
7 iunie 2010
Pablo Neruda şi Creedence Clearwater Revival
Cine moare
"
Moare câte puţin cine nu pleacã atunci când este nefericit în lucrul sãu;
"
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbã existenţa;
cine nu riscã sã construiascã ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare câte puþin cine-şi face din televiziune un guru.
Moare câte puţin cine evitã pasiunea,
cine preferã negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţã ochii sã strãluceascã,
oftatul sã surâdã şi care elibereazã sentimentele inimii.
Moare câte puţin cine nu pleacã atunci când este nefericit în lucrul sãu;
cine nu riscã certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite mãcar o datã în viaţã sã nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte puţin cine nu cãlãtoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultã muzicã;
cine nu cautã harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasã ajutat.
Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milã şi detestând ploaia care nu mai înceteazã.
Moare câte puţin cine abandoneazã un proiect înainte de a-l fi început;cine nu întreabã de fricã sã nu se facã de râs şi cine nu rãspunde chiar dacã cunoaşte întrebarea.
Evitãm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna cã "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar rãbdarea cuminte ne va face sã cucerim o fericire splendidã.
Totul depinde de cum o trãim...
Dacã va fi sã te înfierbânţi, înfierbântã-te la soare.
Dacã va fi sã înşeli, înşealã-ţi stomacul.
Dacã va fi sã plângi, plânge de bucurie.
Dacã va fi sã minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacã va fi sã furi, furã o sãrutare.
Dacã va fi sã pierzi, pierde-ţi frica.
Dacã va fi sã pierzi, pierde-ţi frica.
Dacã va fi sã simţi foame, simte foame de iubire.
Dacã va fi sã doreşti sã fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi..."
4 iunie 2010
Nichita Stanescu si Nicu Alifantis
Şi pentru că mereu mi-a plăcut să citesc poezie de calitate (încă ştiu să apreciez...), am zis să mai pun o poezie, de astă dată Nichita Stănescu
Leoaică tănără, iubirea
mi-a sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat, leoaica, azi, de faţă.
Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţâşni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme, şi-ncă-o vreme...
Leoaică tănără, iubirea.
Leoaică tănără, iubirea
mi-a sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat, leoaica, azi, de faţă.
Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţâşni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme, şi-ncă-o vreme...
3 iunie 2010
Pentru că mereu m-a fascinat...
George Bacovia
Ego:
Tot mai tăcut şi singur/
În lumea mea pustie--/
Şi tot mai mult m-apasă/
O grea mizantropie./
Din tot ce scriu, iubito,/
Reiese-atât de bine--/
Aceeaşi nepăsare/
De oameni, şi de tine.
1 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)