10 iunie 2010
9 iunie 2010
7 iunie 2010
Pablo Neruda şi Creedence Clearwater Revival
Cine moare
"
Moare câte puţin cine nu pleacã atunci când este nefericit în lucrul sãu;
"
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbã existenţa;
cine nu riscã sã construiascã ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare câte puþin cine-şi face din televiziune un guru.
Moare câte puţin cine evitã pasiunea,
cine preferã negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţã ochii sã strãluceascã,
oftatul sã surâdã şi care elibereazã sentimentele inimii.
Moare câte puţin cine nu pleacã atunci când este nefericit în lucrul sãu;
cine nu riscã certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite mãcar o datã în viaţã sã nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte puţin cine nu cãlãtoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultã muzicã;
cine nu cautã harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasã ajutat.
Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milã şi detestând ploaia care nu mai înceteazã.
Moare câte puţin cine abandoneazã un proiect înainte de a-l fi început;cine nu întreabã de fricã sã nu se facã de râs şi cine nu rãspunde chiar dacã cunoaşte întrebarea.
Evitãm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna cã "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar rãbdarea cuminte ne va face sã cucerim o fericire splendidã.
Totul depinde de cum o trãim...
Dacã va fi sã te înfierbânţi, înfierbântã-te la soare.
Dacã va fi sã înşeli, înşealã-ţi stomacul.
Dacã va fi sã plângi, plânge de bucurie.
Dacã va fi sã minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacã va fi sã furi, furã o sãrutare.
Dacã va fi sã pierzi, pierde-ţi frica.
Dacã va fi sã pierzi, pierde-ţi frica.
Dacã va fi sã simţi foame, simte foame de iubire.
Dacã va fi sã doreşti sã fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi..."
4 iunie 2010
Nichita Stanescu si Nicu Alifantis
Şi pentru că mereu mi-a plăcut să citesc poezie de calitate (încă ştiu să apreciez...), am zis să mai pun o poezie, de astă dată Nichita Stănescu
Leoaică tănără, iubirea
mi-a sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat, leoaica, azi, de faţă.
Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţâşni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme, şi-ncă-o vreme...
Leoaică tănără, iubirea.
Leoaică tănără, iubirea
mi-a sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat, leoaica, azi, de faţă.
Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţâşni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme, şi-ncă-o vreme...
3 iunie 2010
Pentru că mereu m-a fascinat...
George Bacovia
Ego:
Tot mai tăcut şi singur/
În lumea mea pustie--/
Şi tot mai mult m-apasă/
O grea mizantropie./
Din tot ce scriu, iubito,/
Reiese-atât de bine--/
Aceeaşi nepăsare/
De oameni, şi de tine.
1 iunie 2010
31 mai 2010
27 mai 2010
26 mai 2010
.jpg)
25 mai 2010
19 mai 2010
18 mai 2010
4 mai 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)