
Imi aduc si acum aminte cand am facut drumetia asta...eram cu prietenii mei, ne bucuram de umbra copacilor de la marginea padurii. Tipic Romaniei, padurea arata nemaipomenit pe margine, dar cand ajungi in mijlocul ei ai surpriza pe care vi-o arat eu acum. Defrisari masive..."ca doar avem de unde"...
Candva puteai sa auzi cantecele de munte cu tema padurii:
Codrule, maria ta, lasa-ma la umbra grea
Si sa-mi curga lumea mea
Umbra-i deasa, vantul bate
Si racoarea ma strabate
Voi gandi la toate cele
Cate-n luna si in stele
O sa am doar flori in fata
Si privirea in verdeata
O sa fiu atunci cuminte
Si-o sa-mi fii chiar tu parinte
Si-o sa-mi dai imbracaminte
Umbra deasa drept camasa
Si copacii ca o casa
Voi gandi la mandra mea
Si frunzele-mi vor cadea
Si la oameni m-oi gandi
Lucrurile toate se vor limpezi
Padure, frumoasa esti
Sa nu mi te vestejesti
Ca doar tu ma linistesti
Umbra-i deasa, vantul bate
Gandurile-mi sunt furate
Si gandesc la toate cele
La batrani si la Ilene
O sa am doar flori in fata
Si privirea in verdeata
Mircea Florian
Pentru ce sa le mai cantam azi...pentru cine si pentru ce?!
0 comments:
Trimiteți un comentariu