8 ianuarie 2010

Tring

A sunat in cele din urma si in a mea minte...m-a facut un om mai degajat si mai tolerant...nu ma refer doar la clopotelul din poza, care da...a sunat atunci cand am strans bradul meu absurd de plastic(nu mi-am permis sa imi iau unul in ghiveci), ci si la amintirea anilor din tineretea in care eram visatoare si-mi permiteam sa spun: "Mai am pana sa imbatranesc, pana va trebui sa fiu realista". Iata-ma ca-mi doresc sa visez, sa ma exprim in alt fel decat realist. As vrea sa fiu iarasi copilasul care visa cu ochii deschisi - la munte, la mare, la vara, la "am sa ma fac eu mare si atunci o sa le arat eu lor". Ziua buna si sper ca macar voi sa nu va pierdeti in realitatea dura.

4 comments:

Unknown spunea...

M-a atins postarea ta...

Lu spunea...

Cate si mai cate tine un om in el...oare cati din noi avem urechiuse sa ascultam ceea ce-si doreste cel de langa noi;) Sa ai o zi minunata.P.S: Ma bucur ca te-a atins.

Unknown spunea...

Am uitat să mentţionez de fotografie. Deşi e acelaşi aparat li acelaşi clopoţel... ţi-a ieşit mai bine.... :D

Lu spunea...

Multumesc!(venind din partea ta e big deal to me;))

Totalul afișărilor de pagină